Marti, Octombrie 20, 2009, 01:11 AM 

Dacă ar şti preşedintele...
     media: 5.00 din 1 vot

Mi-am permis să împrumut titlul de mai sus de la gazetarul Ştefan al lu' Parizianu, din „Delirul” lui Marin Preda, dintr-un motiv cât se poate de simplu: se potriveşte exact realităţii anului 2009. Se spunea înainte de '89 că, în realitate, Ceauşescu nu cunoştea situaţia de sărăcie extremă în care se găsea majoritatea populaţiei. Poate că aşa şi era. Sunt nenumărate cazurile când, spre exemplu, de „Ziua recoltei”, pieţele pe unde urma să treacă tovarăşul erau umplute de politrucii de serviciu cu produse care altfel nu puteau fi găsite decât în circuitul închis al magazinelor gospodăriei de partid. Lumea spunea că preşedintele nu ştie, că este minţit, că habar nu are ce se petrece. Probabil că se întâmplă la fel şi în ziua de azi. Nu cred că preşedintele ştie ce serveşte, să zicem, la micul dejun, un pensionar care are o pensie de 100 de euro pe lună. Nu cred că preşedintele ştie de ce oamenii se calcă în picioare, la praznice sau la evenimente tip 1 Mai, pentru un mic sau pentru o sarma în plus. Asta ca să nu mai vorbim de vanghelioane sau de cozile de la farmacii când vine vorba de vreo criză în sistem ce pune în pericol eliberarea medicamentelor compensate. Nu cred că preşedintele ştie că se poate trăi cu 3 (trei) lei pe lună. Nu cred că preşedintele ştie că, din cauza sărăciei, oamenii nu-şi mai trimit copiii la şcoala care, altfel, este obligatorie până la nivelul clasei a X-a. Altfel am putea spune că asistăm la un altfel de delir. Un delir controlat de forţe obscure, intangibile, de neînţeles pentru omul de rând. Om de rând care-şi spune, în barbă, retoric: dacă ar şti preşedintele!...

sursa: ziarul "ring" - http://www.ziarulring.ro/stiri/8427/daca-ar-sti-presedintele

Vineri, Octombrie 2, 2009, 09:19 PM 

muncitorii
     media: 3.67 din 3 voturi

au venit dinspre capătul maşinii
ieşiseră din schimbul unu şi
trecuseră desigur pe la cârciumă

din serviete li se iţeau colţuri
de pâine dâmboviţa şi unii aveau
ţigări carpaţi în colţurile gurilor

alţii cu mâinile în buzunare
şi cu băştile bleumarin pe cap
se bălăngăneau de pe o parte pe alta
a trotuarului

în capătul străzii şi mai departe
la marginea oraşului, înspre câmp
soarele tăiase cu lama linia orizontului
o vulvă însângerată de lumină crepusculară

unii au mai rămas la colţul străzii
ceialţi s-au topit pe alte străzi, printre blocuri
de vizavi, din curţi, se auzeau hămăituri
copiii ţipau, se agăţau de mâinile taţilor

seara în cartier se lăsa cu miros de grădini
şi cu tristeţea din ochii lor
când striveau mucurile ţigărilor sub tălpi

Vineri, Octombrie 2, 2009, 09:15 PM 

atunci l-am întâlnit pe gorzo
     media: 3.20 din 5 voturi

trebuia să plec la servicu
dar m-am dus la spital
deşi aş fi vrut să fiu în oricare alt loc
la o bere cu cosmin
sau în camera mea înconjurat de sticle goale

am vorbit într-un limbaj extraterestru
cu medicii, cu asistentele
şi cu îngrijitoarele
care cărau cearşafuri pătate de sânge
în pungi pe care scria pericol de contaminare

un conferenţiar voia să ne evacueze
sub motiv că reprezentam
ameninţare epidemiologică
sau ceva de genul
m-am retras spre fereastră
şi am privit la turlele bisericii elefterie
fără să simt vreo emoţie

mai târziu am luat metroul
şi am coborât la apărătorii patriei
unde l-am găsit pe gorzo
bându-şi la prânz cafeaua matinală
stătea pe un gărduleţ de fier
cu paharul de unică folosinţă într-o mână
şi cu ţigara în cealaltă

eram grăbit, voiam să ajung la serviciu
priveam stingherit în stânga şi în dreapta
atunci, ca să mă liniştească
gorzo a spus

măi gelule
întâlnirea asta asta tre’ să fie
un semn de la Dumnăzeu



Cautare


Categorii

Tag Cloud

Aboneaza-te la insemnari


Ultimele insemnari

Linkuri

Blog Status

Vizitatori:144.019
Insemnari:4
Comentarii:2

Arhiva

powered by
www.ABlog.ro
Termeni si Conditii de Utilizare